Biologie.ro

Alin · Administrator Data inscrierii: 06/Apr/2007 Mesaje: 82

Decor

Rasare soarele in mintea ta,
Albastru-i cerul, viorea,
Usor coboara primavara
Spre inima ta.

Vapori de aur se ridica,
Peste boltile ce… parca pica,
Si in zborul lor usor,
Se astern, pe scump décor.

O, printesa mea iubita,
Primavara e o furnica!
Ce asterne in décor
Somnul tau cel mai usor.

De Iosob G. Alin

Alin · Administrator Data inscrierii: 06/Apr/2007 Mesaje: 82

Nu inteleg

Noaptea tace...
Eu cufundat in ganduri ma racesc,
Un bec ce palpaie-mi vorbeste
Si nu-l inteleg.

Un bour mi-a spus cu voce tare:
Muuuu...
Aratandu-mi o pereche de coarne
Si n-am inteles.

O pasare mi s-a asezat pe umar.
Canta frumos!
Un mesaj imi sopea pe note
Si nu l-am inteles!

De Iosob G. Alin

Alin · Administrator Data inscrierii: 06/Apr/2007 Mesaje: 82

laky si piatra

Baiatul vazu flacara rosie de pe cerul inorat de secole, era un semn, semnul ca in curand oamenii vor gasi ce cauta de atata timp.
--Unde a cazut?
--Spre nord!
--Esti sigur?
--Da.
Si norodul porni spre intinsa pustiei in cautarea pietrei ce le va asigură puterea ce-a nemasurata.Erau douazeci de fugari ce inca mai credeau in forța lui Danatos, zeul puterii nemarginite, care a promis ca le va da norodelor o piatra ce ii va face cei mai puternici.
--Si Danatos a spus:
„Veti avea puterea mea si veti fi stapanii acestor tinuturi!”
--Asta-i dorinta lui Danatos.Strigasera toti in cor fara nici o exceptie.
Si vagabonzii pornira spre nord in cautarea acelei sageti de sange ce zgariase cerul.Mersera trei zile si trei nopti fara odihna ,hainele erau transformate in zdrente, incaltaminte nu mai purtau de mult, unii, care erau mai tineri nici nu stiau ce e aceea incaltaminte.
Ajunsera la un crater fumegand,nu era craterul unui vulcan, era prea mic pentru un vulcan.
--Ma duc eu tata.
Un tanar de vre-o douazecisicinci de ani, nu prea slab, blond si cu putine in cap ceru voe sa mearga in crater.
--Dute cu Danatos fiule.
Si tanarul fugi spre fumul gros ce urca spre cer. Nici nu apucasera sa se aseze, ca din fumul gros se auzi un tipat parca de disperare, toti sarira ca si arsi si se napustira asupra tanarului ivelit in fum.
--Balzachin ,esti teafar tata?!
--Am gasit-o!Am gasit-o!Am gasit piatra.
--Unde e?Da sa-o vad!
--Aici e tata!
Era rosie, prea rosie pentru o piatra dar totusi era acea piatra promisa de Danato.
--Poruncesc ca aceasta piatra sa mearga din mana in mana ,sa o studiati si sa o lasati sa va de-a puterea pe care o meritati!
Piatra trecu pe la toti ,chiar si pe la baietelul cel mic de numai cinci anisori.Apoi se sparsese singura in mii si mii de bucatele acestea se ridicara de la pamant ,luand o alta forma ,chiar si o alta alură si disparu in pustie.
Toti credinciosii lui Danatos se ridicara in zbor cu o privire ce ardea de bucurie ca vor stapani orasele din preajma.
--Si Danatos a spus:
„Veti avea tăria mea si veti fi stapanii acestor tinuturi!”
--Asta-i dorinta lui Danatos.Strigara toti cu o mai mare voisie ca la inceput.
Primul oras ce le iesi in cale il distrusera, urmara apoi altele si altele,din ce in ce mai multe.Pe atunci orasul lumii era Kalatos ,fiu a lui New Troun si nepot al New York-uli era cel mai mare oras din cate s-au pomenit vreodata ,era si cel mai modern cand venea vorba de arme,dar nici la frumusetea din unele locuri nu il intrecea nimeni,de exsemplu centrul acestui oras era rupt din Rai insa periferia era coada infernului.
Acesti urmasi a lui Dantos nu statura mult pe ganduri,vazuti cu eficacitatea lui Danatos si manios pe oamenii ce nu credeau in Dantos au inceput sa atace Kalatosul.
Nu reusira sa distruga nici macar un sfert din infernul de la periferie si o caldura ii sagetara pe toti in inima ,ramasera intepeniti si cazura toti ca niste muste fara a putea riposta.

De Iosob G. Alin

Alin · Administrator Data inscrierii: 06/Apr/2007 Mesaje: 82

Greierele

Si iar ploua pe alocuri
Rasarind dim iarba smocuri,
Raze largi si luminoase,
Impletite, dar spinoase.

Un pitic din iarba sare
Cu chitara la spinare,
Asteptand din nou sa ploua,
Pamantul aspru sa-moaie!

Arsita il toropeste,
Si el sare si sporeste,
Si nu mai oboseste,
Pe drumul lung ce-l ocoleste.

A ajuns la malul marii,
Il cuprinde briza uitarii,
Iar chitara din spinare,
Canta cantece de jale.

De Iosob G. Alin

Alin · Administrator Data inscrierii: 06/Apr/2007 Mesaje: 82

Amprenta luminii

O mantie neagra, invaluie ceata,
Si-o pata alba imi arata fata,
Intunericul gol din nou ma paste,
Si albul inceteaza sa se mai caste.

Sunt singura lumina din intuneric,
Si-astept tacut lumina-n intuneric,
Universul catranit e plin de stele,
Asa cum sunt si visele mele.

Eu sunt, oare, amprenta luminii?
Ce, e impotriva legii, a firii?
Sa fiu chiar eu amprenta luminii?

De Iosob G. Alin

Alin · Administrator Data inscrierii: 06/Apr/2007 Mesaje: 82

Vinovat sunt...

Vinovat sunt de nimic,
C-am crezut in rasarit,
Si-am ramas ,profund,uimit,
Ca in el nu e nimic.

Vinovat sunt de nimic ,
c-am crezut ca e unic,
Versul, ce te tine treaz
Numai cu paine si cu praz.

Vinovat voi fi mereu,
Ca nu voi sti cine sunt eu,
Vinovat voi fi chiar eu!
Ca ma voi gandi ... mereu.

De Iosob G. Alin

Alin · Administrator Data inscrierii: 06/Apr/2007 Mesaje: 82

Saracutul

Apele inghit pamntul,
Cu tărie sufla vantul,
Se agita viespile,
Rascolind padurile.

Micutul e inghitit de ape,
Se zbate intre viata si moarte,
E albatru, mic si prapadit,
E vai de el si obosit.

Se tarae agale,
Luat de ape, fara picioare,
Zdruncinat e dus la vale,
Saracul ... moare

Aceasta nu e o poveste,
Eun fapt real,
Saracul gandacel,
E mic, plapand si vai de el.

De Iosob G. Alin